Încuratul cailor
20 martie 2021
SânToaderul, cunoscut pentru faptul că în această zi are loc Încuratul cailor era, în lumea satului, prima sărbătoare a anului nou agricol. SânToaderul, este încă sărbătorit în mai multe localităţi oltene.
În vinerea de dinaintea Sântoaderului erau culese rădăcinile de Iarbă Mare, care aveau rostul lor bine definit în credinţa şi practicile ţărăneşti. Scoaterea rădăcinilor se făcea după un anume ritual: terenul de pe care se adunau rădăcinile de Iarbă Mare trebuia să fie curat, necălcat de câini sau pisici, adică nespurcat, nescormonit de găini, iar în locul rădăcinii scoase, se punea sare sau boabe de grâu. Astăzi, rădăcinile de Iarbă Mare sunt din ce în ce mai greu de găsit, femeile de la ţară, cele care mai păstrează încă obiceiul, făcând eforturi pentru a menţine planta în grădina casei sau în grădiniţa din faţa casei, ferită de tot ce ar putea să-i pricinuiască uscarea sau dispariţia.
În noaptea de vineri spre prima sâmbătă din postul Paștelui, fetele şi femeile se spală pe cap cu apa în care se fierbe rădăcina de Iarbă Mare. Mamele îşi spală pe cap copiii, în special pe fete, spunând descântecul: „Toadere, SânToadere, fă să-i crească fetei mele părul şi să aibă coada mare, ca a calului de mare”.
În mai multe localităţi din judeţul Olt, de Sfântul Toader, în prima sâmbătă a Postului Paştelui, flăcăii ies pe uliţele satelor călare pe caii pe care i-au pregătit special pentru această zi: i-au ţesălat, le-au împletit cozile şi i-au împodobit cu panglici colorate: Vlădila, Corlătești (Cezieni), Osica de Jos, Vădăstriţa, Brâncoveni, Caracal.
Ceata de călăreţi trece pe uliţele satului pentru a îndeplini ritualul trecerii peste șiragurile de Iarbă Mare (aruncate de femei pe sub poduri sau chiar pe uliţe) şi pentru a-şi arăta consătenilor caii pe care i-au scos din iarnă. Urmează urările pentru cei care poartă numele Toader sau Tudora. Flăcăii intră călări în curtea celor care îi primesc, iar unul dintre călăreţi, şeful cetei, strigă: „Ura! Trăiască Tudor (…) cu toată familia sa!”, iar ceilalţi flăcăi răspund în cor: „Ura! Ura! Ura! Trăiască!” Urarea este repetată de trei ori, după care gazda îi cinsteşte pe călăreţi cu câte un pahar cu vin, cozonac şi chiar cu bani.
La Cezieni, în satul Corlătești, au ieșit anul acesta cu caii doar câțiva tineri, pentru ceilalți teama de amenzile date de autorități fiind mai mare decât dorința lor de a păstra obiceiul în satul lor.
Valeru Ciurea
